Unul dintre cei mai notorii toxici, arsenul, cunoscut ca “Regele otrăvurilor”, sub formă de trioxid de arsen (cunoscut și sub denumirea de “șoricioaică”), a fost utilizat de-a lungul timpului în cazuri celebre de crime prin otrăvire. 😮
Astăzi, odată cu descoperirea metodelor de detectare a otrăvurilor din sânge și din alte probe biologice, frecvența crimelor prin otrăvire a scăzut semnificativ. Trebuie să le mulțumești toxicologilor pentru asta! 😉
Una dintre celebrele otrăviri cu arsen îl implică pe Mithridates al VI-lea, regele Pontului. Legenda spune că tatăl lui Mithridates al VI-lea, Mithridates al V-lea, ar fi fost ucis prin otrăvire la ordinele soției sale. După moartea soțului său, mama lui Mithridates al VI-lea a fost regina Pontului până când băieții ei au ajuns la vârsta corespunzătoare preluării tronului.
Mithridates ajunsese astfel în competiție cu fratele său pentru tron, iar mama sa începuse să îl favorizeze pe acesta din urmă. Astfel, Mithridates începuse să suspecteze comploturi împotriva lui puse la cale de propria mamă. Mai ales că pe parcursul meselor resimțea dureri de stomac, un simptom al intoxicației cu arsen.
Se spune că regele Pontului, Mithridates a VI-lea, era atât de speriat de ideea de a fi otrăvit, încât a început să își administreze sistematic un amestec de otrăvuri în doze mici, printre care și arsen. În speranța de a deveni imun la cât mai multe otrăvuri. 😮
Arsenul administrat în doze mici timp îndelungat produce fenomenul de mitridatism. Astfel această otravă își diminuează propria absorbție în organism și persoana care și-a administrat-o devine, în timp, rezistentă la doze letale de arsen. 😮
Legenda spune că atunci când Mithridates a fost capturat de inamici și a încercat să se sinucidă cu arsen nu a reușit. Tocmai din cauza acestui fenomen care se instalase. Și a trebuit să apeleze la alte metode.
Legenda spune că rezistanța la cianură a controversatului Rasputin s-ar fi datorat tot acestui fenomen. Însă această afirmație nu a putut fi dovedită nici până în ziua de astăzi din punct de vedere științific. A propos, despre otrăvirea lui Rasputin am scris în articolul Otrăvuri notorii – de ce nu l-a ucis cianura pe legendarul Rasputin? Poate te interesează! 😉
Unele surse afirmă că trioxidul de arsen ar fi fost utilizat în medicina tradițională chineză de mai bine de 5000 de ani. Nu există date referitoare la perioada în care a început propriu-zis să fie utilizat ca otravă, însă a fost utilizat în acest scop timp de câteva secole la rând pentru îndepărtarea unor persoane influente de la putere.
Ce l-a făcut atât de “atrăgător” ca otravă? Lipsa culorii și gustului, care îl fac practic imposibil de decelat atunci când este adăugat în mâncare. În plus, simptomatologia intoxicației este nespecifică, făcând greu de bănuit tocmai o intoxicație cu arsen.
Arsenul a câștigat foarte multă popularitate în perioada secolelor XVII și XVIII, cunoscută fiind sub denumirea de “pulberea moștenitorilor” datorită utilizării sale foarte frecvente în cazul crimelor prin otrăvire îndreptate asupra rudelor sau soților.
În plus, doza letală de trioxid de arsen nu e este mai mare de un bob de mazăre, doză care la momentul respectiv era destul de ușor de procurat, sub formă de otravă pentru șobolani. Mai mult decât atât, crimele prin otrăvire erau destul de greu de dovedit întrucât nu existau încă metode chimico-toxicologice dezvoltate în acest scop.
Cum se manifestă intoxicația cu arsen, cum se tratează aceasta și cum se detectează arsenul? Despre toate aceste lucruri ți-am povestit în articolul Otrăvuri notorii – intoxicația cu arsen și cum se detectează acesta!
Te-ar putea interesa și Toxici notorii – Cianura, otrava care a făcut istorie.
Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.
Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.
Referințe științifice:
Valle, M. Carmignani, M. Stanislao, A. Facciorusso, A. R. Volpe, Mithridates VI Eupator of Pontus and mithridatism, European Journal of allergy and clinical immunology, 2012, 67(1):138-139.
C. Saha , A. K. Dikshit , M. Bandyopadhyay, A Review of Arsenic Poisoning and its Effects on Human Health, 2010, 29(3):281-313.
0 Comentarii