Aspartamul este un îndulcitor artificial, de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zahărul. Din acest considerent, doza de aspartam necesară pentru a produce un gust dulce de aceeași intensitate cu cea a unei doze de zahăr, este de 200 de ori mai mică decât acea doză de zahăr.
Din această cauză, deși 1 g de aspartam produce în urma metabolizării 4 Kcal (la fel ca un gram de glucoză), cantitatea de aspartam necesară pentru îndulcire fiind de 200 de ori mai mică decât cea de zahăr, conținutul caloric al cantității de aspartam necesare pentru îndulcirea unui aliment la aceeași intensitate ca cea dată de o doză de zahăr este neglijabil. Deci aspartamul este relativ sărac în calorii.
Aspartamul a fost descoperit accidental
în anul 1965 de către chimistul James Schlatter, care lucra la sinteza unui medicament antiulceros. Gustul său dulce a fost descoperit accidental tot de către acesta. 😛
După numeroase studii, aspartamul a fost aprobat în toate țările din Europa în anul 1994.
Deși poate nu-ți spune prea multe, iată structura chimică a aspartamului:

Cum este transformat aspartamul în organismal uman?
După ce aspartamul intră în organismal uman, este “desfăcut” în 3 substanțe componente, și anume: doi aminoacizi (acidul aspartic și fenilalanina) și metanol.
Aminoacizii sunt substanțele componente ale proteinelor din care este alcătuit organismal uman, cărămizi ale acestui “edificiu viu”.
Dintre aceștia, fenilalanina
este chiar un aminoacid esențial, adică pe care organismul trebuie să îl ia neapărat din alimentație, întrucât nu este capabil să îl fabrice de la zero, așa cum face cu aminoacizii neesențiali. Fenilalanina este prezentă în mod normal în proteinele din compoziția alimentelor. Cele mai bogate alimente în fenilalanină sunt carnea, peștele, ouăle, legumele și alunele. Spre deosebire de cantitatea de fenilalanină ingerată din aceste alimente, aspartamul reprezintă o sursă minoră de fenilalanină.
Totuși, indivizii suferinzi de fenilcetonurie, o afecțiune genetică care constă în imposibilitatea organismului de a distruge fenilalanina (și care se cumulează în organism până la doze toxice), trebuie să evite alimentele bogate în fenilalanină. Deci fenilalanina nu este dăunătoare oamenilor sănătoși, ci doar celor care suferă de fenilcetonurie.
Acidul aspartic

este un aminoacid neesențial, care poate proveni atât din alimente, dar poate fi, deasemenea, sintetizat și în organismal uman de la zero. Alimentele bogate în acid aspartic sunt peștele, ouăle și proteinele din soia. Alimentele bogate în acid aspartic nu sunt dăunătoare organismului, iar aspartamul, la dozele ingerate, reprezintă o sursă minoră de acid aspartic comparativ cu aceste alimente.
spațiu
🧪 Înscrie-te acum la meditațiile online cu noi!
spațiu
🔍 Detalii despre meditațiile cu noi
spațiu
⭐ Recenzii ale foștilor noștri elevi
spațiu
📄 CV-ul meu complet + diplomele mele
spațiu
spațiu
spațiu



în anul 1965 de către chimistul James Schlatter, care lucra la sinteza unui medicament antiulceros. Gustul său dulce a fost descoperit accidental tot de către acesta. 😛



Continuarea? În postarea următoare!

