Lumina solară reprezintă sursa vieţii pe pământ. Fără aceasta, viaţa nu ar fi fost posibilă. Ştim cu toţii cu procesul de fotosinteză (prin care substanţele anorganice se transformă în substanţe organice) necesită energia soarelui.
Practic, prin procesul de fotosinteză energia electromagnetică este transformată în energie chimică şi se formează moleculele organice, care reprezită “cărămizi” ale vieţii. Sunt moleculele din care suntem alcătuiţi noi toţi şi toate vietăţile care ne înconjoară. În plus, procesul de fotosinteză ne asigură necesarul de oxigen, diminuând cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă.
Dar lumina solară are două “tăişuri”: aceasta conţine radiaţiile din tot spectrul electromagnetic. Vezi că despre spectrul electromagnetic am vorbit in altă postare (Ce este o radiaţie electromagnetică şi “cu ce se mănâncă”? )
Dintre acestea, aşa cum am discutat, radiaţiile gamma, radiaţiile X şi o parte din cele UV (UVC-urile) sunt foarte periculoase pentru viaţa pe pământ, sunt aşa-numitele radiaţii ionizante capabile să scoată electronii de pe orbită şi să rupă legăturile chimice din “moleculele vieţii” eradicând încet, dar sigur toată “viaţa” care le stă în cale.
Ceea ce opreşte aceste radiaţii nefaste să “ajungă” la noi este stratul de ozon care le absoarbe pe unele şi le reflectă pe altele. Vaporii de apă din atmosferă absorb o parte din radiaţiile infraroşii.
Deci pentru ca viaţa să existe pe pământ este nevoie de radiaţii electromagnetice, dar doar de o parte din ele. Iar atmosfera terestră le “selectează” pe cele care trebuie.
Cu toate acestea, o parte din radiaţiile UV trec însă de atmosfera terestră. Am vorbit în altă postare (Cum mă bronzez?) că acestea sunt necesare vieţii, dar în doză mică şi că în doză mai mare cresc alarmant riscul de apariţie al cancerului de piele. Motiv pentru care se recomandă utilizarea produselor de protecţie solară, denumite în continuare produse cu SPF (prescurtarea SPF vine de la “Sun Protection Factor”, adică “Factor de Protecţie Solară”, mai pe româneşte).
Produsele cu SPF sunt utilizate încă din anul 1928. Abia în anul 1978 autoritatea competentă FDA, responsabilă de punerea pe piața din Statele Unite ale Americii a produselor farmaceutice și cosmetice, a publicat un ghid al produselor de protecţie solară și a recomandat utilizarea termenului de SPF pentru a caracteriza produsele de protecție solară.
Prin utilizarea produselor SPF se urmăreşte menţinerea radiaţiilor care ating pielea la un nivel sub nivelul minim la care apare eritemul (adică înroşire pielii).
Dar ce se întelege prin SPF mai exact? Când utilizăm un produs SPF cu factor de protecţie “X”, înseamnă că timpul de expunere la soare până la apariţia eritemului este egal cu 10∙X. De exemplu, pentru fototipurile I şi II, înroşirea pielii apare după aproximativ 10 minute de la expunerea pielii la soare fără produs SPF şi după aproximativ 300 de minute dacă se utilizează un produs SPF 30.
Despre mecanismul produselor SPF am discutat în altă postare (Salvează-ți pielea! Mecanismul de acțiune al produselor SPF ). Aşa cum am precizat şi acolo, în produsele SPF există mai multe tipuri de molecule-filtru, de regulă între 2 şi 7, în funcţie de gradul de protecţie solară dorit. Absorbţia totală a radiaţiilor UV este determinată de suma activităţilor absorbante sau reflectante a fiecărui tip de moleculă în parte. Cele mai importante două cerinţe pentru un produs SPF sunt eficacitatea (adică să facă bine, respectiv să protejeze cu adevărat împotriva razelor UV) şi siguranţa (adică să nu facă rău, respectiv să aibă cât mai puţine reacţii adverse).
Pentru a fi eficace un produs SPF trebuie să protejeze de radiaţiile UV din regiunea 290-400 nm (adică de acolo de unde încep UVB-urile şi până unde se termină UVA-urile, pentru că cele 2 tipuri de UV sunt singurele radiaţii periculoase care trec de atmosfera terestră), iar substanţele-filtru să fie stabile la lumină, adică să îşi păstreze acţiunea protectoare cât mai mult timp.
Pentru a fi sigure, moleculele-filtru sunt supuse unor teste de toxicitate acută la nivelul pielii şi cavităţii bucale, teste de iritare a pielii şi iritare oculară, precum şi teste de iritare şi sensibilizare în prezenţa luminii.
Deoarece suprafaţa pielii nu este perfect plană, filmul de produs nu se întinde omogen pe toată suprafaţa acesteia, aici intervenind formularea produsului (adică totalitatea excipienţilor şi moleculelor-filtru utilizate în produs, precum şi cantităţile din fiecare ingredient în parte, dar şi metoda de fabricare).
Foarte pe scurt, în compoziţia unui produs SPF intră următoarele tipuri de substanţe:
-moleculele-filtru, practic substanţele active cu rol în absorbţia sau reflectarea radiaţiei solare;
-excipienţii, adică substanţele ajutătoare pentru fabricarea produsului respectiv, deoarece doar substanţele active singure nu pot forma produsul dorit. Acesta trebuie să aibă o anumită consistenţă, să adere corespunzător la piele, să aibă un miros agreabil, etc. Doar substanţele active singure nu pot îndeplini tote aceste deziderate.
Dintre excipienţii cei mai utilizaţi folosiţi în compoziţia produselor SPF amintim:
-excipienţii care alcătuiesc faza lipidică (adică partea “grasă” a produsului, care asigură aderenţa de piele şi dizolvarea substanţelor liposolubile) precum: acizii graşi, alcoolii graşi, parafina, cerurile, uleiuri siliconice, etc
-excipienţii care alcătuiesc faza apoasă (adică partea “non-grasă” a produsului, care asigură hidratarea pielii şi dizolvarea substanţelor hidrosolubile), precum diverşi polimeri, săruri, etc.
-excipienţi emulgatori care au rolul de a asigura dispersarea substanţelor liposolubile în apă (adică emulgatorii de tip ulei-apă precum acizi graşi esterificaţi, emulgatori siliconici);
-excipienţi emulgatori care au rolul de a asigura dispersarea apei în substanţele liposolubile (adică emulgatorii de tip apă-ulei precum acid stearic, acid stearic esterificat sau etoxilat);
-excipienţi cu rol de stabilizator pentru moleculele-filtru (excipienţi care împiedică sau încetinesc descompunerea moleculelor-filtru).
În funcţie de excipienţii utilizaţi şi proporţia acestora, moleculele-filtru se distribuie diferit între faza grasă şi cea apoasă, ceea ce modifică distribuţia moleculelor-filtru pe piele şi, deci, eficacitatea produsului de protecţie solară.
În funcţie de forma farmaceutică sub care se pot găsi, produsele de protecţie solară pot fi sub formă de spray-uri, creme, loţiuni, geluri sau spume.
Pe piaţa farmaceutică sunt prezente multe game de produse de protecţie solară. Ţi le recomand pe cele dermatocosmetice, hipoalergenince, testate pe pielea sensibilă. Întreabă în farmacii! Farmacistul sau consultantul cosmetic îţi vor recomanda produsele SPF potrivite pentru pielea ta şi nevoilor tale. Dar te rog protjează-te împotriva radiaţiilor UV ca să nu regreţi mai târziu!
Notă: Excesul de radiaţii UV dăunează grav sănătăţii! Foloseşte produse SPF şi respectă ghidul FDA (Cum mă bronzez?) atunci când te expui la soare.
Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.
Află mai multe despre mine AICI, AICI.
Referinţe ştiinţifice:
Green A, MacLennan R, Siskind V. Common acquired naevi and the risk of malignant melanoma. Int J Cancer. 1985;35:297–300.
Burnett ME, Wang SQ. Current sunscreen controversies: a critical review. Photodermatol Photoimmunol Photomed. 2011;27:58–67.
Threes G Smijs, Stanislav Pavel, Titanium dioxide and zinc oxide nanoparticles in sunscreens: focus on their safety and effectiveness, Nanotechnol Sci Appl. 2011; 4: 95–112.
Dransfield GP. Inorganic sunscreens. Radiation Protection Dosimetry. 2000;91:271–273.
Antoniou C, Kosmadaki MG, Stratigos AJ, Katsambas AD. Sunscreens – what’s important to know. J Eur Acad Dermatol Venereol. 2008;22:1110–1118.
Gruijl FR. Adverse effects of sunlight on the skin. Ned Tijdschr Geneeskd. 1998;142:620–625.
Lehmann P. Sun exposed skin disease. Clin Dermatol. 2011;29:180–188.
Everett MA, Yeargers E, Sayre RM, Olson RL. Penetration of epidermis by ultraviolet rays. Photochem Photobiol. 1966;5:533–542.
Nohynek GJ, Dufour EK, Roberts MS. Nanotechnology, cosmetics and the skin: is there a health risk?. Skin Pharmacol Physiol. 2008;21:136–149.
Nohynek GJ, Antignac E, Re T, Toutain H. Safety assessment of personal care products/cosmetics and their ingredients. Toxicol Appl Pharmacol. 2009;243:239–259.
Kezic S, Nielsen JB. Absorption of chemicals through compromised skin. Int Arch Occup Environ Health. 2009;82:677–688.
0 Comentarii