Ce trebuie să știi despre virusul HIV – ce este HIV, cum a apărut și care sunt stadiile bolii?

HIV

HIV reprezintă virusul imunodeficienței umane. Este virusul care poate duce la sindromul imunodeficienței dobândite sau la SIDA dacă nu este tratat. Spre deosebire de alte virusuri, corpul uman NU poate scăpa complet de HIV, chiar și cu tratament. Deci, odată ce ai “achiziționat” HIV, îl ai toată viața.

HIV este un virus răspândit în anumite fluide ale organismului, care atacă sistemul imunitar, în special celulele CD4, numite mai frecvent celule T. Aceste celule speciale mențin imunitatea la valori normale, ajutând organismul să lupte împotriva infecțiilor. Infecția cu HIV netratată reduce numărul acestor celule T.

În timp, virusul HIV poate distruge atât de multe dintre aceste celule încât organismul nu mai poate lupta împotriva infecțiilor și a bolilor.

Această afecțiune a sistemului imunitar îngreunează lupta organismului împotriva infecțiilor și a altor boli, astfel încât infecțiile oportuniste sau cancerele profită de fondul imunitar foarte slab.

În prezent nu există un tratament eficient, dar cu o îngrijire medicală adecvată, HIV poate fi controlat. Terapia utilizată pentru ținerea sub control a virusului HIV se numește terapie antiretrovirală sau ART. Dacă pacienții infectați se țin de tratament, acest medicamente pot prelungi în mod semnificativ viața acestora și se diminuează mult șansele ca acești pacienți să îi infecteze pe alții. Înainte de introducerea ART la mijlocul anilor 1990, persoanele infectate cu HIV progresau spre SIDA în doar câțiva ani. Astăzi, cineva diagnosticat cu HIV și tratat din timp are șanse să trăiască aproape la fel de mult ca cineva care nu are HIV.

De unde a venit virusul HIV?

Oamenii de știință au identificat un tip de cimpanzeu în Africa Centrală ca sursă a infecției cu HIV la om. Oamenii de știință au emis ipoteza că versiunea virusului imunodeficienței purtat de cimpanzei (numită SIV) a fost cel mai probabil transmisă oamenilor și mutată în HIV atunci când oamenii au vânat acești cimpanzei pentru carne și au intrat în contact direct cu sângele lor infectat.

Studiile arată că HIV ar fi fost contactat de oameni de la maimuțe încă din anii 1800. De-a lungul deceniilor însă, virusul s-a răspândit ușor în Africa și mai târziu în alte părți ale lumii. Se știe că virusul a existat în Statele Unite cel puțin de la mijlocul până la sfârșitul anilor 1970.

Care sunt stadiile bolii induse de virusul HIV

Atunci când oamenii se infectează cu HIV și nu urmează niciun tratament, boala progresează, având 3 stadii.

Terapia pentru ținerea sub control a virusului HIV, cunoscută sub numele de terapie antiretrovirală (ART), ajută oamenii în toate stadiile bolii, dacă este urmată în mod corect, în fiecare zi.

Tratamentul poate încetini sau împiedica progresul de la o etapă la alta. De asemenea, poate reduce dramatic șansa de transmitere a HIV altcuiva.

Etapa I: Infecția acută cu HIV

În decurs de 2 până la 4 săptămâni după infectarea cu HIV, persoanele pot prezenta simptome asemănătoare gripei, care pot dura câteva săptămâni. Acesta este răspunsul natural al organismului la infecție.

Atunci când oamenii au o infecție acută cu HIV, ei au o cantitate mare de virus în sânge și sunt foarte contagioși. Dar persoanele cu infecție acută nu sunt adesea conștiente de faptul că sunt infectate, pentru că s-ar putea să nu se simtă rău imediat sau deloc.

Pentru a ști dacă ai sau nu o infecție acută cu HIV, este necesar să faci un test de screening anticorp / antigen.

Dacă crezi că ai fost expus la HIV în urma unui contact sexual neprotejat cu o persoană potențial infectată sau în urma consumului de droguri și ai simptome asemănătoare gripei, fă imediat un test de sânge pentru a diagnostica infecția acută. Testul este disponibil contra cost la un preț decent în orice clinică privată, iar rezultatul îl vei primi a doua zi.

Etapa a II-a: etapa de latență clinică a virusului

Această perioadă este uneori numită infecție HIV asimptomatică sau infecție cronică cu HIV.

În această fază, HIV este încă activ, dar se reproduce la niveluri foarte scăzute. Este posibil ca oamenii să nu aibă simptome sau să se îmbolnăvească în această perioadă.

În cazul persoanelor infectate care nu iau medicamente pentru ținerea sub control a infecției cu HIV, această perioadă poate dura un deceniu sau mai mult, dar în unele cazuri, această etapă poate progresa mai rapid.

În cazul persoanelor infectate care iau medicamente pentru ținerea sub control a infecției cu HIV (ART) în mod corect, în fiecare zi pot rămâne în acest stadiu câțiva zeci de ani chiar.

Este important de reținut că oamenii pot transmite în continuare HIV altor persoane în această fază, cu toate că în cazul celor care urmează terapia ART și au un nivel foarte scăzut al virusului în sânge există o probabilitate mai mică să transmită HIV decât cei care nu urmează această terapie.

La sfârșitul acestei faze, încărcătura virală a pacientului începe să crească și numărul celulelor CD4 începe să scadă. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, persoana poate începe să aibă simptome, trecând în etapa a 3-a.

Etapa a III-a: sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA)

SIDA este cea mai severă fază a infecției HIV. Persoanele cu SIDA au sistemul imunitar atât de grav afectat, încât au un număr tot mai mare de boli severe, numite infecții oportuniste.

Fără tratament, persoanele cu SIDA supraviețuiesc de obicei în jur de 3 ani. Simptomele comune ale SIDA includ frisoane, febră, transpirații, umflarea ganglionilor limfatici, slăbiciune și scădere în greutate. Oamenii sunt diagnosticați cu SIDA atunci când numărul celulelor lor CD4 scade sub 200 celule/mm sau dacă dezvoltă anumite afecțiuni oportuniste.

Persoanele cu SIDA au de regulă o încărcătură virală mare și sunt foarte contagioase.

În articolul următor vom discuta despre modalitățile de transmitere ale virusului HIV.

Acest articol a fost preluat și de Revista Succes >>> AICI.

Te-ar putea interesa și Ce trebuie să știi despre HPV – virusul care se transmite foarte ușor pe cale sexuală și Vaccinul anti-HPV – sau despre cum să previi cancerul de col uterin.

Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.

Abonează-te GRATUIT și vei primi cele mai noi articole în căsuța de email.
Loading

Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.

Referințe științifice

1.Antiretroviral postexposure prophylaxis after sexual, injection-drug use, or other nonoccupational exposure to HIV in the United States: recommendations from the U.S. Department of Health and Human Services. Morb Mortal Wkly Rep 2005; 54 (No.RR–2):1–20.

2.Varghese B, Maher JE, Peterman TA, Branson BM, Steketee RW. Reducing the risk of sexual HIV transmission: quantifying the per-act risk for HIV on the basis of choice of partner, sex act, and condom use. Sex Transm Dis 2002; 29:38–43.

3.Leynaert B, Downs AM, De Vincenzi I. European Study Group on Heterosexual Transmission of HIVHeterosexual transmission of HIV: variability of infectivity throughout the course of infection. Am J Epidemiol 1998; 148:88–96.

4.European Study Group on Heterosexual Transmission of HIVComparison of female to male and male to female transmission of HIV in 563 stable couples. Br Med J 1992; 304:809–813.

5.Baggaley RF, Boily MC, White RG, Alary M. Risk of HIV-1 transmission for parental exposure and blood transfusion: a systematic review and meta-analysis. AIDS 2006; 20:805–812.

6.Baggaley RF, White RG, Boily MC. HIV transmission risk through anal intercourse: systematic review, meta-analysis and implications for HIV prevention. Int J Epidemiol 2010; 39:1048–1063.

7.Boily MC, Baggaley RF, Wang L, Masse B, White RG, Hayes RJ, Alary M. Heterosexual risk of HIV-1 infection per sexual act: systematic review and meta-analysis of observational studies. Lancet Infect Dis 2009; 9:118–129.

8.Benn P, Fischer M, Kulasegaram R. BASSH, PEPSE Guidelines Writing Group Clinical Effectiveness GroupUK guideline for the use of post-exposure prophylaxis for HIV following sexual exposure (2011). Int J STD AIDS 2011; 22:695–708.

9.Kaplan EH, Heimer R. A model-based estimate of HIV infectivity via needle sharing. J Acquir Immune Defic Syndr 1992; 5:1116–1118.

10.Hudgens MG, Longini IM Jr, Choopanya K, Vanichseni S, Kitayaporn D, Mastro TD, et al. Estimating the transmission probability of human immunodeficiency virus in injecting drug users in Thailand. J R Stat Soc Ser C Appl Statist 2001; 50:1–14.

11.Jin F, Jansson J, Law M, Prestage GP, Zablotska I, Imrie JCG, et al. Per-contact probability of HIV transmission in homosexual men in Sydney in the era of HAART. AIDS 2010; 24:907–913.

12.DeGruttola V, Seage GR 3rd, Mayer KH, Horsburgh CR Jr. Infectiousness of HIV between male homosexual partners. J Clin Epidemiol 1989; 42:849–856.

13.Baeten JM, Donnell D, Ndase P, Mugo NR, Campbell JD, Wangisi J, et al. Partners PrEP Study TeamAntiretroviral prophylaxis for HIV prevention in heterosexual men and women. N Engl J Med 2012; 367:399–410.

14.Thigpen MC, Kebaabetswe PM, Paxton LA, Smith DK, Rose CE, Segolodi TM, et al. TDF2 Study GroupAntiretroviral preexposure prophylaxis for heterosexual HIV transmission in Botswana. N Engl J Med 2012; 367:423–434.

15.Weller SC, Davis-Beaty K. Condom effectiveness in reducing heterosexual HIV transmission (Review). Cochrane Database Syst Rev 2002; CD003255.

16.delRomano J, Marincovich B, Castilla J, García S, Campo J, Hernando V, Rodríguez C. Evaluating the risk of HIV transmission through unprotected orogenital sex. AIDS 2002; 16:1296–1297.

17.Scott HM, Vittinghoff E, Irvin R, Sachdev D, Liu A, Gurwith M, Buchbinder SP. Age, race/ethnicity, and behavioral risk factors associated with per contact risk of HIV infection among men who have sex with men in the United States. J Acquir Immune Defic Syndr 2014; 65:115–121.

18.Ward JW, Bush TJ, Perkins HA, Lieb LE, Allen JR, Goldfinger D, et al. The natural history of transfusion-associated infection with human immunodeficiency virus. Factors influencing the rate of progression to disease. N Engl J Med 1989; 321:947–952.

19.. Berglund O, Beckman S, Grillner L, Jansson B, Lidbrink P, Karlsson A, et al. HIV transmission by blood transfusion in Stockholm 1979-1985: nearly uniform transmission from infected donors. AIDS 1988; 2:51–54.

20.Centers for Disease Control and Prevention (cdc.gov).

2 Comentarii

Lasă un comentariu

Acest website foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigării îți exprimi acordul pentru politica noastră de cookie-uri și de confidențialitate. View more
Accept