În ciuda introducerii Viagra și a aprobărilor FDA pentru Levitra și Cialis, terapia prin autoinjectare intracavernoasă a unor substanțe vasoactive rămâne un mod popular și foarte eficient de terapie pentru disfuncția erectilă. Popularizată la începutul anilor 1980, injecția intracavernoasă autoadministrată direct în penis au avut un succes instantaneu ca alternativă la singurul tratament disponibil la acea dată, și anume protezarea penisului. Majoritatea pacienților cu disfuncție erectilă ezită să se gândească la introducerea unui ac în penis, iar unii își amână tratamentul pentru testa și alte metode înainte de a se hotărî la aceasta.
Tratamentele disponibile pentru disfuncția erectilă
Tratamentele actuale în cazul disfunctiei erectile includ medicamente administrate pe cale orală, injecțiile intracavernoase, terapia cu testosteron, protezarea penisului și chirurgia vasculară. Terapia de primă linie include terapia cu medicamente pe cale orală, utilizarea de dispozitive de vid și, mai puțin frecvent, terapia sexuală.
Injecția intracavernoasă
Injecția intracavernoasă cu substanțe active medicamentoase vasoactive a fost introdusă în domeniul medical la începutul anilor 1980 și a schimbat dramatic practica diagnosticului și tratamentul disfuncției erectile. Mulți agenți și combinații de agenți au fost utilizați și rămân disponibili pentru utilizare astăzi. Printre cei mai utilizați agenți se numără papaverina, alprostadilul și fentolamina.
Cele mai frecvent utilizate medicamente intracavernoase în Statele Unite sunt alprostadilul și o combinație de papaverină, fentolamină și alprostadilul.
În cazul terapiei intracavernoase se injectează direct în penis soluții injectabile care conțin substanțe active, precum asocierea dintre papaverină și fentolamină (în combinația bi-mix) și asocierea dintre papaverină, fentolamină și prostaglandină (în combinația tri-mix). Această terapie a rezistat testului timpului, timp în care s-au acumulat aproape douăzeci de ani de experiență. Studiile retrospective au arătat că terapia cu injecții intracavernoase este sigură și eficientă.
Formarea țesutului cicatriceal ca rezultat al sângerării post-injectare poate fi evitată prin comprimarea adecvată după injectare. Priapismul, o erecție prelungită și dureroasă nedorită, care durează mai multe ore, poate fi evitată prin supraveghere medicală, în urma căreia medicul poate hotărî modificarea dozei. În timp și dimensiunea acului de injectare a fost redusă, astfel încât să nu mai reprezinte o problemă. Cu instrucțiuni adecvate și supraveghere medicală, efectele adverse sunt practic inexistente.
Acest tratament a evoluat în cadrul centrelor de medicină sexuală în ultimii douăzeci de ani. În prezent, sunt disponibile în jur de 10 combinații diferite de medicamente pentru tratarea tuturor tipurilor de disfuncții erectile vasculare și neurogene. Pentru bărbații care au suferit prostatectomie radicală și au simțit disconfort față de injecțiile cu prostaglandină, a fost dezvoltat un amestec care utilizează concentrații mai scăzute de prostaglandină, care sunt eficiente, dar nedureroase.
Mulți bărbați întreabă despre tratamentele disponibile, inclusiv fezabilitatea administrării unei injecții intracavernoase simultan cu administrarea comprimatelor ce conțin inhibitori de PDE5, de tip Viagra, Cialis sau Levitra. Nu există încă studii dublu orb controlate cu placebo disponibile pentru utilizarea combinată a inhibitorului PDE-5 și a terapiei cu injecție intracavernosal.
Pentru schimbarea tratamentului , pacienții trebuie să se consulte nsă întotdeauna cu medicul specialist. Deși rezultatele obținute de la cele trei terapii orale pot diferi, utilizarea injecțiilor intracavernoase nu ar trebui să interfere cu eficacitatea potențială a agenților orali.
În timp ce terapia intracavernoaăsă fost odată un tratament de primă linie pentru disfuncția erectilă, este acum un tratament sigur și eficient în cazul în care terapia orală nu reușește. Există o șansă mai mare decât 80% ca terapia cu injecții intracavernoase care utilizează medicamente vasoactive să fie un tratament eficient.
Terapia intracavernoasă trebuie însă evitată în cazul pacienților aflați în tratament cronic cu warfarină deoarece în acest caz crește riscul de hematoame.
Papaverina
Papaverina a fost primul inhibitor al PDE dezvoltat pentru tratarea disfuncției erectile. Aceasta inhibă două tipuri de fosfdiesterază, atât PDE-5, cât și PDE-3 favorizând astfel, printre altele, și relaxarea vaselor de sânge de la nivelul penisului. Papaverina blochează de asemenea canalele de calciu voltaj-dependente, afectând influxul de calciu în celulă ceea ce favorizează relaxarea musculaturii netede. Doza inițială este de 20 mg și poate fi crescută până la 80 mg. Papaverina se utilizează în doză uzuală este de 15-60 mg.
Efectele secundare includ priapismul, care apare la 35% dintre utilizatori și fibroza penisului, care apare în cazul a 1-33% dintre utilizatori. Conform datelor dn literatura de specialitate, fibroza cavernoasă este rezultatul unei tehnici greșite de injectare și poate fi minimizată prin comprimarea loculuil injectării precum și utilizarea a numai 1 mL de soluție injectabilă volum.
Eficacitatea sa generală în monoterapie este aproximativ 55%. Este extrem de eficientă (în sus la 80%) în cazul bărbaților cu disfuncție erectilă de natură psihogenă sau neurogenă, dar este mai puțin eficientă în cazul disfuncției erectile de origine vasculară (36-50%).
Avantajele includ costul său scăzut și stabilitatea la temperatura camerei. Principalele sale dezavantaje sunt reprezentate depriapism, fibroză cavernoasă și creșterile concentrațiilor serice ale aminotransferazei.
Fentolamina
Fentolamina este o altă substanță utilizată în terapia intracavernoasă. Este un alfa-blocant. Efectele sale secundare includ hipotensiunea arterială, tahicardia reflexă, congestia nazală și creșterea tranzitului intestinal.
Alprostadilul
Alprostadilul, cunoscut și sub denumirea de prostaglandina E1 (PGE1) este un alt agent utilizat în terapia intracavernoasă. Acesta determină relaxarea mușchiului neted și vasodilatarea prin creșterea nivelului de AMPc intracelular. Avantajele includ rata mare de răspuns și incidența scăzută a priapismului și a fibrozei.
Terapia intracavernoasă cu alprostadil este o terapie eficientă cu efecte secundare tolerabile. Are o rată de succes de 60-70% în tratamentul disfuncției erectile vasculogene și de 100% în disfuncția erectilă neurogenă.
Dezavantajele acestui medicament includ prețul de cost crescut și incidența mai mare a erecției dureroase.
Durerea este raportată că apare în 13-33% din cazuri, complicațiile fibrotice în 1-57% din cazuri și priapismul în 5-23% din cazuri.
Pentru minimizarea efectelor secundare și creșterea intensității efectelor terapeutice, de regulă de asociază între ele două sau trei astfel de substanțe medicamentoase. De exemplu trimixul este alcătuit din papaverină, fentolamină, și PGE1. Acest combinația prezintă incidență mai mică a erecțiilor dureroase decât monoterapia cu PGE1. Teoretic pentru că fiecare medicament are un mecanism diferit de acțiune, combinațiile acestora au efecte sinergice și permit utilizarea unei doze mai mici din fiecare.
Concluzii
Terapia intracavernoasă cu agenți vasoactivi rămâne în continuare un instrument important în tratarea și diagnosticarea disfuncției erectile, cu grad înalt satisfacție a pacientului și rate mari de de eficacitate. Această terapie are însă anumite limitări. Rata abandonului în cazul acesteia este relativ mare, și poate fi asociată cu priapism, echimoze și fibroză a penisului. Unii pacienți consideră însă aceste injecții prea dureroase sau inconfortabile. Ratele de abandon a terapiei intracavernoase nu diferă semnificativ de ratele de întrerupere a tratamentului cu inhibitori de PDE-5. Pacienții trebuie informați în legătură cu beneficiile, dar și cu limitările terapiei intracavernoase înainte de începerea tratamentului, pentru a minimiza abandonul acestuia. Sunt însă necesare studii mai aprofundate cu privire la înțelegerea potențialelor beneficii pe termen lung ale acestei terapii.
Acest articol a fost preluat și de Revista DoctorAs >>> AICI.
Te-ar putea interesa si 10 cauze ale disfuncțiilor erectile (AICI și AICI), tratamentul naturist adjuvant în disfuncția erectilă (AICI și AICI) și suplimente alimentare contaminate intențional cu substanța activă din Viagra.
Te-ar putea interesa și cartea mea despre toxicologia inhibitorilor de PDE-5, pe care o poți comanda >>> AICI.
Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.
Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.
Referințe științifice:
Boston University School of Medicine – Sexual Medicine, Intracavernosal injections.
Juenemann KP, Lue TF, Fournier GR, Tanagho EA: Hemodynamics of papaverine- and phentolamineinduced penile erection. J Urol 136:158–161; 1986.
Waldinger MD, Zwinderman AH, Schweitzer DH, Olivier B: Relevance of methodological design for the interpretation of efficacy of drug treatment of premature ejaculation: a systematic review and meta-analysis. Int J Impotence Res 16:369–381, 2004.
Collins WE, Mckendry JBR, Silverman M, et al. (1983) Multidisciplinary survey of erectile impotence. Canadian Medical Association Journal 128: 1393–1399.
Kaiser FE, Viosca SP, Morley JE, et al. (1988) Impotence and aging: Clinical and hormonal factors. Journal of the American Geriatrics Society 36: 511–519.
NIH Consensus Development Panel on Impotence (1993) Impotence. Journal of the American Medical Association 270: 83–90.
Slag MF, Morley JE, Elson MK, et al. (1983) Impotence in medical clinic outpatients. Journal of the American Medical Association 249: 1736–1740.
Tariq SH, Haleem U, Omran ML, et al. (2003) Erectile dysfunction: Etiology and treatment in young and old patients. Clinics in Geriatric Medicine 19: 539–551.
Virag R. Intracavernous injection of papaverine for erectile failure. (Reprinted from the Lancet 2: 938,1982). J Urol 2002;167:1196.
Virag R, Bovilly P, Daniel C, Virag H. Intracavernous injection of papaverine and other vasoactive drugs: A new era in the diagnosis and treatment of impotence. In: Virag R, Virag-Lappas H, eds. Proceedings of the first world meeting on impotence. Paris: CERI; 1984:187.
Virag R, Frydman D, Legman M, Virag H. Intracavernous injection of papaverine as a diagnostic and therapeutic method in erectile failure. Angiology 1984;35:79–87.
Lee B, Sikka SC, Randrup ER, Villemarette P, Baum N, Hower JF, Hellstrom WJ. Standardization of penile blood flow parameters in normal men using intracavernous prostaglandin E1 and visual sexual stimulation. J Urol 1993;149:49–52.
de Meyer JM, Thibo P. The effect of re-dosing of vasodilators on the intracavernosal pressure and on the penile rigidity. Eur Urol 1998;33:293–6.
Copel L, Katz R, Blachar A, Sosna J, Sheiman RG. Clinical and duplex US assessment of effects of sildenafil on cavernosal arteries of the penis: Comparison with intracavernosal injection of vasoactive agents–initial experience. Radiology 2005;237:986–91.
Shabsigh R, Padma-Nathan H, Gittleman M, McMurray J, Kaufman J, Goldstein I. Intracavernous alprostadil alfadex (EDEX/VIRIDAL) is effective and safe in patients with erectile dysfunction after failing sildenafil (Viagra). Urology 2000;55:477–80.
Ishii N, Kikuchi Y, Kubota Y, et al. Intracavernous injection of prostaglandin E1 for the treatment of erectile impotence. J Urol 1989;141:323–5.
Schramek P, Plas EG, HübnerWA, Pflüger H. Intracavernous injection of prostaglandin E1 plus procaine in the treatment of erectile dysfunction. J Urol 1994;152:1108–10.
0 Comentarii