Astăzi am avut-o invitată pe Monica Berceanu, psihopedagog şi psihoterapeut de familie şi cuplu. Monica lucrează cu copii cu autism şi tulburări de spectru de mai bine de 11 ani, în special, şi cu familiile acestora.

Ti-am pregatit un interviu amplu despre autism, în care Monica ne va explica pas cu pas cele mai importante aspecte legate de autism și tulburările de spectru.

De ce ai ales să te ocupi de terapia copiilor cu autism?

Motivul a fost unul foarte concret, dar reapărut mai mult din necesitate decât din dorinţă. Adică eram în clasa a XII-a şi trecusem printr-un moment foarte dificil din viaţa mea. Ştiam numai că vreau să plec din oraşul meu natal, Băileşti şi undeva cât mai departe de Oltenia. Îmi doream să fac LITERE în Craiova, dar o relaţie abuzivă m-a determinat să fug cât mai departe de acel oraş.

Aşadar, stând de vorbă cu profesoara mea de psihologie din liceu, am decis să urmez Psihopedagogie specială, în Bucureşti, pentru că, mi-a spus doamna profesoară: „Cred că eşti făcută să lucrezi cu copii cu nevoi speciale!”.

Ajunsă la facultate şi având o situaţie finaciară foarte precară, a trebuit să mă angajez pentru a putea supravieţui. Aşa că m-am gândit să încerc în domeniu, pentru a prinde experienţă. Şi am ajuns la primul interviu din viaţa mea:), unde trebuia să fac terapie ABA cu un copil cu autism. Nu ştiam absolut nimic despre această tulburare, decât din câteva rânduri citite într-un curs.

Numai că, deşi dorisem numai să testez domeniul, m-am îndrăgosit de meserie şi nu am mai renunţat nici până acum :).

Ce rol are bloggingul în meseria pe care o practici? De ce ai ales să scrii un blog (www.monicaberceanu.ro) pe această temă?

Am ales acest domeniu pentru că văd o foarte mare necesitate de informaţie. Nu am găsit foarte multe site-uri unde să se scrie foarte concret despre cum se aplică terapia în cazul copiilor cu acest diagnostic şi am decis să încep, cu paşi mici, să-mi spun punctul de vedere, după atâţia ani de muncă…

Bloggingul are un rol esenţial, zic eu, pentru că părintele caută informaţii şi de obicei găseşte generalităţi. Iar a plăti un specialist care să îţi explice totul de la A la Z este extrem de costisitor. Are nevoie de un coordonator de programe, de un logoped, de un kinetoterapeut, de un terapeut ABA şi dacă mai plăteşte şi consultanţă, părintele respectiv este secătuit. Oricum costurile sunt extrem de mari, aşadar am decis că pot oferi informaţiile de bază pe site-ul meu, astfel încât părintele să pornească la drum cu minimul de cunoştinţe despre autism învăţate.

Spune-ne, te rog, mai multe despre autism. Ce este autismul şi cum se manifestă?
Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare, care se manifestă pe toate ariile de dezvoltare ale copilului. Concret, acel copil prezintă deficit atât la nivel de comportament, de limbaj, de socializare, de joc, de cogniţie.

Ca prime semne ale autismului, vă spun: lipsa contactului vizual: copilul nu se uită când îl strigi pe nume, nu împărtăşeşte prin privire bucuria, tristeţea, dorinţa de a fi în preajma oamenilor, aşa cum o face un copil tipic.

Ai văzut şi tu cum un copil care vrea atenţie, trage de fusta mamei şi se uită în ochii ei până acesta i-o oferă. Un copil cu autism nu are această abilitate, ci preferă să stea singur, chiar dacă doreşte ceva şi în loc de privire, să se manifeste prin ţipete sau comportament inadecvat.

Un alt semn este lipsa limbajului adecvat: asta înseamnă că deşi poate să vorbească, nu o face funcţional. De exemplu, îl auzi că repetă într-una reclame de la TV, fără să aibă legtură cu contextul în care se află în momentul respectiv. Aceasta se numeşte autostimulare verbală. Sau poate să nu aibă deloc limbaj.

Alt semn: prezenţa fixaţiilor şi a unor ritualuri foarte rigide, care, dacă sunt “sparte”, îi provoacă foarte multă agitaţie şi de cele mai multe ori un comportament inadecvat.

De exemplu, copilul vrea să meargă numai pe un anumit traseu în drumul spre magazin sau vrea să înşire creioanele într-un singur mod, după anumite culori, sau să aibă acelaşi ritual. Din nou şi din nou: pentru a mânca trebuie să facă aceleaşi activităţi: întâi să îşi ia un anumit scaun, apoi o anumită farfurie, apoi să se uite la anumite desene animate în timpul mesei, etc.

Dacă oricare din aceste ritualuri sunt inversate, îi cauzează disconfort.

De asemenea, lipsa dorinţei pentru socializare: copilul cu autism pare că trăieşte în lumea lui şi nu vrea companie. Iar dacă totuşi o caută, o face numai pentru a obţine ceva, nu pentru bucuria naturală a oamenilor de a fi unul în preajma celuilalt.

Există şi lipsa interesului pentru jocul tipic, în special cel imaginativ: copilul cu autism SE JOACĂ, deci dacă auzi că NU să ştii că acea persoană nu te informează corect:). Se joacă, însă într-un fel diferit de copilul tipic: de obicei aleg activităţi stereotipe, de genul închisul şi deschisul uşilor la infinit, alergarea în cerc sau fără scop precis, alinierea jucăriilor, etc.

Mai multe informaţii despre acest subiect puteţi găsi AICI.

Este adevărat că o persoană poate fi considerată autistă până la 18 ani, după care este încadrată în alt diagnostic, în funcţie de cum consideră medicul?

Din câte ştiu, acest lucru a fost modificat. În urmă cu câţiva ani, după 18 ani, adultul cu autism devenea “adult cu schizofrenie”. Ulterior s-au schimbat lucrurile, ca urmare a multor presiuni făcute de părinţii acestor copii asupra sistemului.

Autismul este mult diferit de schizofrenie. Deşi sunt foarte multe elemente din autism şi în schizofrenie, chiar una din particularităţile ultimului diagnostic fiind GÂNDIREA DE TIP AUTIST, autismul NU este schizofrenie. Autismul este tulburare de dezvoltare, în schimb schizofrenia este o boală psihică, ce nu se poate ameliora doar prin terapie, necesită medicaţie psihotropă în primul rând.

Poate fi autismul prevenit?
Din punctul meu de vedere, NU. Ce putem preveni este “plasarea” copilului într-o lume autistă, virtuală. Adică: dacă vrem ca al nostru copil să nu dezvolte note de autism, adică nişte caracteristici specifice acestui diagnostic (cele pe care le-am enumerat mai sus) trebuie să fim atenţi la cum avem grijă de nevoile lui. Nu este de ajuns ca unui copil să îi oferim numai hrană şi un acoperiş dessupra capului, ori să fim atenţi să nu se îmbolnăvească fizic. Pentru că şi creierul este foarte important în viaţa copilului, nu numai corpul. Mulţi părinţi se focalizează pe grija excesivă de a nu cădea copilul şi a nu se lovi la cap şi lasă poate cel mai important aspect: grija faţă de dezvoltarea tipică a copilului. Dezvoltare care nu se face decât prin contact permanent cu copilul. Atât fizic, cât şi emoţional şi verbal.

Am scris un articol pe acest subiect pe care îl puteţi citi AICI.

Continuarea interviului despre autism…. în articolul următor! Dacă vrei să rămâi la curent cu postările mele despre sănătate, frumusețe și farmacie abonează-te gratuit la site-ul meu și dă like paginii mele de Facebook: AICI.

Distribuie acest articol tuturor mamelor care au nevoie de sprijin, mai ales in cazul in care au acasa un copil cu nevoi speciale, si le vei fi de folos!

Si daca doresti sa faci ceva special pentru copilul tau, comanda AICI scrisoarea personalizata catre el.

Despre Monica poți afla mai multe AICI.

Cu Monica poți intra în contact pe Facebook, AICI și poți lua legatura cu ea dacă ai nevoie de consiliere în domeniul psihoterapiei de familie și de cuplu.

Dacă articolele ei ți se par interesante, te poți abona gratuit la website-ul ei, www.monicaberceanu.ro,  și vei primi articolele, imediat după publicare, în căsuța de e-mail.

Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.

Abonează-te GRATUIT și vei primi cele mai noi articole în căsuța de email.

Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.