Ivermectina în COVID-19 – ce spun studiile?

1036 Vizualizări 0 Comment

Ivermectina prezintă multe efecte potențiale în tratarea unei serii de boli, având în vedere proprietățile sale antimicrobiene, antivirale și anticanceroase, fiind privită ca fiind un medicament minune. Această substanță activă este extrem de eficientă împotriva multor microorganisme, inclusiv a unor virusuri.

Mai multe studii au raportat efecte antivirale ale ivermectinei asupra virusurilor ARN precum Zika, Dengue, febrei galbene, West Nile, Hendra, Newcastle, encefalita ecvină venezueleană, chikungunya, Sindbis, gripa aviară A, sindromul reproductiv și respirator porcin, virusul imunodeficienței umane de tip 1 și sindromul respirator acut sever dat de coronavirus. În plus, există unele studii care evidențiază efectele antivirale ale ivermectinei împotriva virusurilor ADN, cum ar fi poliomavirusul BK, pseudorabiile, circovirusul porcin 2 și herpesvirusul bovin 1.

Ivermectina intervine la nivelul mai multor mecanisme biologice și, prin urmare, ar putea servi ca potențial candidat în tratamentul unei game largi de infecții virale, inclusiv COVID-19, precum și a altor tipuri de infecții induse de virusuri ARN. Studiile in vivo ale modelelor pe animale au relevat o gamă largă de efecte antivirale în cazul ivermectinei, dar, cu toate acestea, sunt necesare studii clinice pentru a evalua eficacitatea potențială a ivermectinei în context clinic.

Ivermectina, datorită activității sale antivirale, poate juca un rol esențial în mai multe procese biologice esențiale, prin urmare ar putea servi ca potențial candidat în tratamentul diferitelor tipuri de infecții virale, inclusiv COVID-19. Sunt necesare însă studii clinice pentru a evalua efectele ivermectinei asupra COVID-19 în context clinic și acest lucru justifică o investigație suplimentară pentru beneficiile probabile la om în contextul pandemiei actuale și pandemiilor viitoare.

În data de 10 aprilie 2020, FDA a emis o atenționare privind autoadministrarea ivermectinei împotriva COVID-19, referindu-se la un studiu in vitro publicat recent pe acest subiect. FDA a subliniat că acest tip de studiu in vitro este de obicei utilizat în stadiile incipiente ale dezvoltării medicamentelor. Mai mult, sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma siguranța și eficacitatea ivermectinei pentru uz uman împotriva COVID-19, pentru a descoperi fereastra preventivă sau terapeutică.

Conform studiilor, activitatea ivermectinei în cultura celulară nu s-a reprodus în modelele de infecție la șoareci împotriva multor virusuri și nici nu a fost dovedită clinic, în ciuda faptului că ivermectina este disponibilă la nivel global. Acest lucru este probabil legat de fereastra de farmacocinetică și siguranță terapeutică pentru ivermectină. Studiile au arătat că valorile concentrațiilor plasmatice de ivermectină la doze terapeutice sigure sunt în intervalul 20-80 ng/mL, în timp ce activitatea sa împotriva SARS-CoV2 în cultura celulară se manifestă la concentrații de ordinul microgramelor. Ivermectina se administrează pe cale orală sau topică. Dacă s-ar putea obține formulări sau analogi care pot fi administrați în siguranță pentru a obține concentrații terapeutice, ivermectina ar putea fi utilă ca agent antiviral cu spectru larg.

Te-ar putea interesa și Prin ce diferă măștile N95 de cele chirurgicale?.

Dacă vrei să rămâi la curent cu postările mele despre sănătate, frumusețe și farmacie abonează-te gratuit la site-ul meu și dă like paginii mele de Facebook: AICI.

Află mai multe despre mine AICI, AICI, AICI și AICI.

Referințe științifice:

Caly L, Druce JD, Catton MG, Jans DA, Wagstaff KM. The FDA-approved drug ivermectin inhibits the replication of SARS-CoV-2 in vitro. Antiviral Res. 2020:104787.

The FDA’s Center for Veterinary Medicine, https://www.fda.gov/animal-veterinary/product-safety-information/fda-letter-stakeholders-do-not-use-ivermectin-intended-animals-treatment-covid-19-humans.

Canga AG, Prieto AM, Liébana MJ, Martínez NF, Vega MS, Vieitez JJ. The pharmacokinetics and interactions of ivermectin in humans—a mini-review. AAPS J. 2008;10:42–6.

 

0 Comentarii

Lasă un comentariu