Anemia feriprivă apare prin scăderea sintezei de hemoglobină (pigmentul roşu al sângelui, cu rol în transportul oxigenului) din celuele roşii, din cauza lipsei de fier din organism.

În medie, cantitatea de fier din organism este de aproximativ 4 g, dintre care aprox 65% intră în structura hemoglobinei, 5% în structura mioglobinei (o substanţă din muşchi, asemănătoare hemoglobinei, cu rol în legarea oxigenului), 1% în structura citocromilor (substanţe importante cu rol în respiraţia celulară), aproximativ 0.1% circulă în sânge legat de o proteină numită transferină şi 15-30% este depozitat în organism sub formă de feritină şi siderină.

Anemia feriprivă – care sunt cauzele?

Anemia feriprivă poate avea următoarele cauze:

-Fie pierzi prea mult fier în caz de ulcer, tumori gastrointestinale, arsuri stomacale produse de medicamentele antiinflamatoare, donări repetate de sânge, sângerări mici şi repetate, de exemplu în cazul hemoroizilor sau sângerărilor nazale.

-Fie ai un aport insuficient de fier în organism datorită dietei vegetariene severe, concentraţiei scăzute de acid din stomac, rezecţii gastrice (adică după operaţii de scoatere a stomacului), atunci când eşti însărcinată sau când alăptezi.

Anemia feriprivă se tratează prin administrare de fier. Care este “mersul” ionului de fier în organism în organism, cum acţionează el şi ce reacţii adverse are, respectiv cum să luăm medicaţia cu fier?

Care este drumul fierului în organism?

Fierul vine în organism din alimente sau din medicamente. Pentru a se absorbi el are neapărată nevoie de acidul din stomac, care îl transformă în ion Fe²⁺, mai uşor absorbabil decât un alt ion al fierului şi anume Fe³⁺. Preparatele cu fier se absorb mai bine în mediul acid (acid clorhidric, acid ascorbic), pentru că mediul acid creează condiţiile reducerii Fe³⁺ la Fe²⁺ mai uşor absorbabil.

Fierul se absoarbe la nivelul stomacului şi intestinului. Odată absorbit, fierul circulă în sânge legat de o proteină numită apotransferină. Fierul se “plimbă” în sânge legat de această proteină şi are două staţii de oprire, si anume: ficatul, unde este depozitat şi ţinut de rezervă pentru organism sub formă de feritină sau hemosiderină şi măduva oasoasă unde din el se formează hemoglobina din celulele roşii.

Dieta normală conţine 8-20 mg fier pe zi, din care acesta se absoarbe în mod normal circa 10%. În cazul persoanelor cu deficit de fier în organism, absorbţia acestuia este mult crescută, până la aprox. 40%.

Care este rolul fierului în organism?

-intră în componenţa hemoglobinei;

-intervine în respiraţia celulară;

-intervine în formarea sucului gastric din stomac;

-menţine sănătatea pielii;

-are un rol important în apărarea organismului de microbi.

Care sunt reacţiile adverse ale medicamentelor cu fier?

-cel mai adesea constipaţia, deoarece fierul reacţionează cu un gaz din intestinul subţire, şi anume hidrogenul sulfurat, şi formează sulfura de fier, colorată în negru. Nu te speria, constipaţia şi colorarea în negru a materiilor fecale sunt reacţii normale pentru medicaţia cu fier;

-dacă iei doze mari şi eşti sensibil la fier, poate apărea diareea;

-acumularea excesivă a fierului în ficat şi pancreas;

-dacă ţi se injectează intravenos, fierul va colora în maroniu porţiunea de piele din vecinătatea locului de administrare;

-la administrarea intravenoasă pot apărea şocul anafilactic, scăderea tensiunii arteriale şi convulsii.

Când nu se administrează fier?

-în hemocromatoză (afecţiune caracterizată prin faptul că fierul se acumulează excesiv în corp);

-anemie hemolitică (anemie caracterizată prin distrugerea celulelor roşii ale sângelui, deci cu creşterea concentraţiei de fier în sânge);

-talasemie (afecţiune caracterizată de o producţie ineficientă şi/sau insuficientă de celule roşii).

Ce preparate cu fier există pe piaţă?

În funcţie de forma farmaceutică existentă şi forma chimică sub care se găseşte fierul, există mai multe produse, dintre care voi aminti:

-Drajeuri cu glutamat feros;

-Comprimate retard cu sulfat feros (Tardyferon®, Ferrogradumet®);

-Comprimate masticabile cu hidroxid de fier polimaltozat (Maltofer®);

-Fiole buvabile cu gluconat feros (Tot’hema®);

-Sirop cu fumarat feros (Ferrum Hausmann®);

-Soluţie injectabilă – complex hidroxid de fier sucrozat (Venofer®).

Tardyferon-ul şi Ferrogradumet-ul au avantajul de a elibera lent ionii de fier din compoziţia lor şi permite administrarea pe stomacul gol (adică la 3 ore după masă sau cu 1 oră înainte de masă şi la distanţă de administrarea altor medicamente). Este importantă administrarea pe stomacul gol a preparatelor cu fier întrucât unele alimente conţin substanţe care pot împiedica absorbţia fierului (fitaţi, fosfaţi, taninuri din alimente precum ceai, cafea, etc) şi unele medicamente deasemenea (tetraciclina, colestiramina, peniciline, chinolone etc). Pe de altă parte însă, administrarea pe stomacul gol a preparatelor cu fier poate irita stomacul, dar formele de eliberare lentă a Tardyferonului şi Ferrogradumetului minimizează riscul iritării stomacului. În anemiile uşoare se administrează 1 drajeu pe zi dimineaţa pe stomacul gol (adică la 3 ore după masă sau cu 1 oră înainte de masă), iar în anemiile severe 2 drajeuri pe zi, dimineaţa şi seara. Ferrogradumet se administrează 1 comprimat pe zi pe stomacul gol. Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi sfărâmate. Dacă le sfărâmi, vei distruge “edificiul” din interiorul comprimatului care asigură eliberarea lentă a fierului şi toată cantitatea de fier din comprimat se va elibera brusc, imediat şi îţi va irita stomacul. Deci respectă indicaţiile din prospect.

Celelalte preparate cu fier se vor administra imediat după mese sau în timpul meselor întrucât există risc mai mare de iritare gastrică decât la comprimatele cu eliberare prelungită. Au dezavantajul că, fiind administrate odată cu alimentele absorbţia fierului poate fi diminuată de acestea.

Ori de câte ori este posibil medicul îţi va indica administrarea orală a preparatelor cu fier, deoarece reglarea absorbţiei lui se face la nivelul intestinului (adică organismul este capabil să ia cât fier îi trebuie şi nu mai mult doar dacă acesta e administrat oral). Administrarea prin injectare are riscuri mai mari şi se face atunci când ai lipsă mare de fier.

Tratamentul cu săruri de fier este unul de lungă durată. Organismului îi trebuie în jur de 3 săptămâni ca să îşi normalizeze valorile fierului în sânge şi de 4 până la 6 luni ca să îşi refacă rezervele. Medicul îţi va stabili tratamentul, în funcţie de evoluţia concentaţiei fierului în sânge.

Nu lua mai mult fier decât ti-a indicat medicul pentru că există risc să te intoxici.

În intoxicaţia acută fierul produce diaree, crampe abdominale şi afectarea ficatului.

În intoxicaţia cronică fierul poate duce la ciroză şi diabet zaharat.

Notă: Nu îţi administra medicamente sau suplimente cu fier după ureche! Consultă medicul sau farmacistul şi citeşte cu atenţie prospectul!

Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.

Abonează-te GRATUIT și vei primi cele mai noi articole în căsuța de email.

Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.

Referinţe ştiinţifice:

Aurelia Cristea, Farmacologie, ediţia 1, Editura Medicală, Bucureşti, 2006.

UNICEF/UNU/WHO/MI (1999) International Nutrition Foundation and Micronutrient Initiative :36 Boston MA and Ottawa, Canada.

Beard, J. L. & Stoltzfus, R. (2001) Iron deficiency anemia: reexamining the nature and magnitude of the public health problem. J. Nutr. 131:565S-703S

Beard, J. L. (2001) Iron biology in immune function, muscle metabolism and neuronal functioning. J. Nutr. 131:568S-579S.

Preziosi, P., Prual, A., Galan, P., Daouda, H., Boureima, H. & Hercberg, S. (1997) Effect of iron supplementation on the iron status of pregnant women: consequences for newborns. Am. J. Clin. Nutr. 66:1178-1182

Dallman, P. R. (1986) Biochemical basis for the manifestations of iron deficiency. Annu. Rev. Nutr. 6:13-40.

Haas, J. D. & Brownlie, T. (2001) Iron deficiency and reduced work capacity: a critical review of the research to determine a causal relationship. J Nutr.131:676S-688S.

Allen, L. H., Rosado, J. L., Casterline, J. E., Lopez, P., Munoz, E. & Martinez, H. (2000) Lack of hemoglobin response to iron supplementation in anemic Mexican preschoolers with multiple micronutrient deficiencies. Am. J. Clin. Nutr.71:1485-1494.

Allen, L. H. & Casterline-Sabel, J. E. (2000) Prevalence and causes of nutritional anemias. Ramakrishnan, U. eds. Nutritional Anemias :17-21 CRC Press Boca Raton, FL.

Baker, S. J. (1981) Nutritional anaemias. Part 2: tropical Asia. Clin. Haematol. 10:843-871.