Astăzi este prima zi de primăvară și care sunt vestitoarele primăverii dacă nu florile? Cu o floare nu se face primăvară, dar cu mai multe… da.
De ce iubim florile? Pentru că ne încântă simțurile cu chimia complexă a mirosului lor… pe lângă culoare. Dar despre culoare vom discuta în altă postare!
Ceea ce vreau să înțelegi că este că chimia mirosului este complexă și că aroma florilor nu se datorează unei singure substanțe. Florile emană mai multe substanțe volatile (adică substanțe care se transformă ușor în stare gazoasă) în proporții diferite, care determină mirosul plăcut al acestora. Deși mirosul nu se datorează unei singure substanțe luate ca atare, acesta este determinat însă majoritar de una singură.
Care sunt însă moleculele care alcătuiesc personalitatea aromatică a florilor? Haide să vedem!
1.Oxidul de trandafir
Așa cum probabil deja ți-ai dat seama, oxidul de trandafir este molecula determinantă a mirosului trandafirilor.
Iată structura sa chimică:
Oxidul de trandafir este detectat prin miros de către om la concentrații foarte mici în aer, de 5 ppb (5 părți per milion), adică la o concentrație de 1 la un milion de milioane. Ca să-ți faci o idee, acea parte este pentru cele un milion de milioane de părți, ceea ce este o secundă pentru 32 de ani! 😮
2.Beta-damascona
Beta-damascona are următoarea structură chimică:
Este o altă moleculă determinantă a mirosului de trandafir, care face parte din clasa cetonelor.
Această moleculă este percepută de nasul uman la o concentrație și mai mică în aer decât oxidul de trandafir, și anume la 9 părți la un milion de miliarde de părți de aer. 😮
3.Iononele
Iononele sunt alte molecule parfumate, care contribuie majoritar la aroma violetelor. Iononele au structură chimică foarte asemănătoare, dar în funcție de structurile lor, acestea interacționează cu diferiți receptori olfactivi.
Ceea ce este interesant de precizat în cazul iononelor este că acestea au proprietatea de a se lega de receptorii olfactivi, producând o desensibilizarea temprară a lor, în așa fel încât ne obișnuim cu mirosul lor și îl percepem la o intensitate mai scăzută. Apoi mirosul reapare și din nou “dispare”. 😉
4.Beta-ocimenul
Iată structura chimică a beta-ocimenului:
Beta-ocimenul este molecula care contribuie la aroma crinilor, florile înmormântărilor. La aroma crinilor mai contribuie și linaloolul. Mirosul de crini se întâlnește în multe produse dermatocosmetice de igienă personală și chiar și în unele parfumuri.
Beta-ocimenul contribuie și la mirosul caracteristic al florilor de liliac, alături de lilac-aldehidă, lilac-alcool și benzil-metil-eter.
5.Eucaliptolul
Eucaliptolul contribuie la mirosul garoafelor, alături de beta-cariofilen și derivații de acid benzoic.
Ceea ce probabil că nu știai este că eucaliptolul acționează ca insecticid, în ciuda faptului că este produs de unele specii de orhidee pentru a atrage albinele.
Eucaliptolul este utilizat și ca ca aditiv alimentar aromatizant, în concentrații mai mici de 0.002%, deoarece la concentrație mai mare acesta este toxic asupra creierului. 😮
Cariofilenul imprimă aroma caracteristică de pământ umed. Acesta se găsește și în cânepă și se secretă în cantitate mai mare în plantele care sunt parazitate de insectele ierbivore, cu rol de a atrage alte insecte cu rol de prădător asupra acelor insecte ierbivore.
Și iată că ai aflat și puțin din chimia florilor! Îți doresc să ai o primăvară caldă, colorată și însorită!
Te-ar putea interesa și Chimia rujului de buze.
Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.
Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.
Referințe științifice:
Surburg H., Guentert M., Harder H., Volatile Compounds from Flowers. Analytical and Olfactory Aspects, Bioactive Volatile Compounds from Plants, 1993, 525(13), 168-186.
Thiboud M., Visual approach to Fragrance description, Annals of the New York Academy of Science, 1987, 510, 119-123.
0 Comentarii