Totul a început în anul 1932, când chimistul Gordon Alles cerceta un nou medicament pentru astm. Sperând să dezvolte o versiune mai bună a efedrinei, un decongestionant și bronhodilatator care a avut un mare succes pe piața farmaceutică, Alles a început să caute răspunsuri în jurul compușilor derivați de fenilizopropilamină.

Deși nu știa la acel moment, Alles nu a fost primul care a descoperit amfetamina. Chimistul român Lazar Edeleanu sintetizase această substanță activă pentru prima dată în anul 1887, care inițial în urma verificărilor se dovedise a fi inutilă în patologiile în cazul cărora a fost testată. Fără să știe însă acest lucru, Alles a continuat propriile sale cercetări în evaluarea acestei substanțe.

Așa cum era practica obișnuită a vremii, Alles și-a injectat 50 mg de amfetamină în cadrul primului studiu clinic efectuat pe om, în data de 3 iunie 1929. La acea vreme, cercetătorii credeau că este o datorie morală ca primul test să fie realizat chiar pe cercetătorii care au sintetizat o anumită substanță, înainte de a testa substanța respectivă pe alte persoane.

Pe baza studiilor anterioare efectuate la cobai, Alles a estimat o doză neletală de amfetamină în vederea testării acestia pe sine. Cu toate acestea, doza estimată inițial de acesta s-a dovedit a fi de 5 ori mai mare decât recomandarea ulterioară pentru administrare.

După 7 minute de la administrare, a experimentat efectul decongestionant nazal. Simțindu-se destul de pozitiv în legătură cu acest lucru, a început să observe și creșterea tensiunii arteriale concomitent cu apariția palpitațiilor. În ciuda acestor experiențe relativ alarmante, acesta a observat că avea și o „stare de bine” destul de pronunțată.

Continuând să se simtă minunat, Alles a decis să meargă la o cină cu niște prieteni. Acesta a menționat că, în timp ce era la petrecere, s-a simțit “excepțional de carismatic și de înțelept”.

Aproximativ 8 ore mai târziu, tensiunea arterială a început să scadă din nou la normal. În ciuda acestei tensiuni arteriale normalizate, Alles a avut o „noapte albă”, experimentând o ideație accelerată.

Considerând că aceste efecte adverse nu sunt nefavorabile, Alles a înregistrat procesul ca fiind un adevărat succes. A urmat apoi testarea amfetaminei pe pacienții săi cu astm.

După ce i-a administrat oral unuia dintre pacienții săi cu astm bronșic 20 mg de amfetamină, pacientul nu a observat beneficii reale referitoare la ameliorarea simptomatologiei. Cu toate acestea, pacientul s-a simțit extraordinar și a fost un rezultat pozitiv pe care amândoi l-au putut obține în final.

Alles a început apoi să investigheze dacă aspectul „stării de bine” induse de amfetamină era comercializabil, în ciuda faptului că aceasta nu avea la momentul respectiv vreo indicație medicală.

Alles a început să împartă amfetamină într-un grup mic de colegi pentru a avea o privire de ansamblu referitoare la experiența lor cu această substanță. După ce a primit mai multe recenzii pozitive, Alles a mers la oficiul de brevete din SUA și s-a declarat inventatorul oficial atât al sulfatului de amfetamină, cât și al clorhidratului de amfetamină în anul 1932.

Cu brevetul în mână, acesta nu avea încă resurse pentru a determina care ar fi putut fi valoarea „medicamentoasă” a substanței active, deoarece nu părea să existe vreo indicație medicală care să rezulte din studiile pe care le făcuse. Au urmat apoi câteva discuții în cadrul firmei farmaceutice din Philadelphia, Smith, Kline și French (SKF), în vederea valorificării noii substanțe active.

Întrucât SKF tocmai brevetase un alt produs derivat de amfetamină, benzedrina inhalatoare, aproape simultan cu brevetul Alles și găsiseră produsul destul de profitabil, au decis că oportunitatea merită investiția. Aceștia i-au oferit lui Alles un salariu și un spațiu de laborator pentru a-și continua munca.

Având în vedere puterea de comercializare a SKF, aspectul stimulant al amfetaminei a permis ca acesta să fie noua “pastilă-minune” care putea fi utilizată de oricine dorea să-și crească productivitatea. În anii 1930, aceasta a fost utilizată pe scară largă în rândul publicului larg, de la soldații americani la studenți.

Până în anii 1960, consumatorii au observat, de asemenea, că amfetamina a contribuit la scăderea poftei de mâncare și pierderea în greutate. Gospodinele din întreaga țară considerau amfetamina ca fiind substanța-minune care le ajuta să se mențină suple și productive.

Dezavantajele observat de consumatorii de amfetamină au fost „psihoză amfetaminică”, care a constat în principal din halucinații și instalarea dependenței. Pentru consumatorii care se confruntau cu psihoză amfetaminică, halucinațiile au reprezentat un mare dezavantaj.

Până în 1970, dezavantajele amfetaminelor ajunseseră recunoscute pe scară largă de către industrie, aducând amfetamina și derivații acesteia sub restricții stricte, în ciuda inițialei stări de bine induse de aceste substanțe și a multiplelor avantaje aparente.

La ora actuală, amfetamina este supusă controlului strict, deoarece prezintă potențial adictiv ridicat și reacții adverse foarte grave. În România se eliberează din farmacii doar pe bază de rețetă specială, securizată, de culoare galbenă (conform Legii 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope). Aceasta are la ora actuală utilizare medicală legitimă, fiind indicată în managementul ADHD.

Te-ar putea interesa și articolul “Cum te omoară amfetaminele?”

De asemenea, despre amfetamine am scris 2 cărți științifice dedicate specialiștilor din domeniu medico-farmaceutic. Mai multe despre aceste 2 cărți am scris AICI și AICI.

ATENȚIE!

Medicamentele ce conțin amfetamină se eliberează exclusiv pe bază de prescripție medicală securizată, deoarece pot produce reacții adverse foarte grave, prezentând potential de abuz și dependență.

Acest articol nu încurajează utilizarea amfetaminei și nu reprezintă o prezentare exhaustivă a profilului farmacotoxicologic al amfetaminei, având doar rolul de a informa succint publicul larg referitor la această substanță activă.

Informațiile oferite în acest articol sunt strict în scop informativ și nu au scopul de a înlocui tratamentul medical individualizat oferit în urma consultului medical.

Informațiile oferite nu substituie tratamentele prescrise de medic!

Pentru probleme medicale pe care le ai, programează-te la un consult medical!

Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.

Abonează-te GRATUIT și vei primi cele mai noi articole în căsuța de email.

Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.

Referințe științifice:

Hicks J. Fast Times: The Life, Death, and Rebirth of Amphetamine. Science History Institute.

Kang L, Pedersen N. Quackery: A Brief History of the Worst Ways to Cure Everything. New York, NY: Workman Publishing; 2017.

Adderall. Summary of Product Characteristics