Otrăvuri notorii – taliul

Taliul

Taliul. Un alt toxic notoriu, diferit de arsen și cianură, însă mult mai “eficient” în otrăviri. 😮

Elementul chimic taliu a fost descoperit în anul 1861 de către chimistul britanic William Crookes. Acesta l-a identificat pe baza liniei de culoare verde intens din spectrul său de emisie și l-a numit taliu. Cuvântul taliu provine de la cuvântul grecesc “thallos” care înseamnă “linie verde”.

La scurt timp după descoperirea acestui element chimic a fost testată și, astfel, confirmată toxicitatea sa pe animale.

În ciuda toxicității sale cunoscute, compușii taliului au fost utilizați în medicină pentru tratamentul mai multor afecțiuni printre care și sifilis, gonoree, gută sau dizenterie. Nu se cunoaște eficacitatea sa în aceste afecțiuni, însă efectele adverse care au venit “la pachet”, au restrâns aria de utilizare a acestuia.

Ceea ce probabil că nu știai este că sărurile de taliu au fost utilizate și în cosmetică, în calitate de agenți depilatori.

În anii 1900 utilizarea taliului sub formă de sulfat ca rodendicid a devenit din ce în ce mai frecventă ceea ce a facilitat procurarea sa. În acest context a crescut numărul intoxicațiilor accidentale și cel al crimelor prin otrăvire cu săruri de taliu. Din acest motiv, la ora actuală în multe țări sunt interzise raticidele pe bază de taliu, deși în unele țări încă se mai utilizează.

Taliul s-au utilizat în otrăvirile criminale deoarece are aceleași caracteristici ca și trioxidul de arsen, care îl fac practic imposibil de detectat prin simțuri: majoritatea sărurilor sale sunt albe, inodore și insipide. În plus, simptomele inițiale ale intoxicației sunt nespecifice, adică pot fi confundate cu simptome din alte afecțiuni.  A propos, despre arsen am scris aici: Otrăvuri notorii – istoricul otrăvirilor cu arsen.

Taliul se utiliza la fabricarea imitațiilor de bijuterii sau a lentilelor optice, iar lucrătorii din industrie care manipulau diferiți derivați de taliu erau supuși unui mare risc de intoxicație cu acest ion. Incidența sa a fost mult timp subestimată din cauza naturii sale cumulative în cazul expunerii industriale și absorbției sale rapide la nivelul pielii și la nivel pulmonar.

Intoxicațiile cu taliu s-au raportat și în cazuri în care muncitorii au purtat echipament de protecție adecvat. Acesta este motivul pentru care operatorilor care lucrează în aceste condiții trebuie să li se determine periodic concentrațiile de taliu din organism prin teste rapide din probe de urină.

Cum se manifestă intoxicația cu taliu, cum se tratează aceasta și cum se detectează taliul? Despre toate aceste lucruri îți povestesc în articolul următor!

Dacă vrei să rămâi la curent cu postările mele despre sănătate, frumusețe și farmacie abonează-te gratuit la site-ul meu și dă like paginii mele de Facebook: AICI.

Te-ar putea interesa și Toxici notorii – Cianura, otrava care a făcut istorie.

Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.

Abonează-te GRATUIT și vei primi cele mai noi articole în căsuța de email.
Loading

Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.

Referințe științifice:

Valle, M. Carmignani, M. Stanislao, A. Facciorusso, A. R. Volpe, Mithridates VI Eupator of Pontus and mithridatism, European Journal of allergy and clinical immunology, 2012, 67(1):138-139.

C. Saha , A. K. Dikshit , M. Bandyopadhyay, A Review of Arsenic Poisoning and its Effects on Human Health, 2010, 29(3):281-313.

0 Comentarii

Lasă un comentariu