Perioada Războiului Rece s-a caracterizat prin lupte între țările occidentale și URSS, perioadă în care au fost dezvoltate armele de distrugere în masă și o gamă largă de agenți toxici. Cu toate acestea, informațiile despre unii dintre acești agenți sunt încă protejate sub denumirea „top secret”. Cu toate acestea, în istorie sunt cunoscute mai multe cazuri când astfel de informații au fost dezvăluite. Unul dintre astfel de cazuri a fost programul Foliant și Noviciok. Ambele programe au fost dezvoltate de URSS ca reacție la invenția engleză/americană a agentului VX (Nerve Agent, cu o toxicitate extrem de ridicată). Dacă cel puțin o parte din informațiile disponibile sunt veridice, se poate concluziona că acești compuși sunt practic cei mai toxici agenți sintetizați vreodată.

Potrivit unor surse neautorizate, așa-numiții agenți Noviciok exercită o toxicitate mai mare sau cel puțin similară cu cea a agentului VX.

Mecanismul de acțiune al agenților Noviciok este inhibarea ireversibilă a enzimei acetilcolinesteraza, blocând acțiunea acetilcolinesterazei și prevenind astfel hidroliza fiziologică a neurotransmițătorului acetilcolină. Prin urmare, acetilcolina se acumulează în fanta sinaptică unde provoacă suprastimularea receptorilor colinergici. Severitatea simptomelor depinde în principal de cantitatea de agent Noviciok intrat în organism. În general, simptomele ar putea fi împărțite în trei grupe: muscarinice, nicotinice și centrale. Suprastimularea receptorilor colinergici muscarinici determină contracția pupilelor, hipersecreție glandulară, urinare frecventă, diaree, transpirații și vomă. Printre simptomele nicotinice se numără slăbiciunea musculară și paralizia. În cele din urmă, la nivel central, otrăvirea cu agenții Noviciok se manifestă prin iritabilitate, vertij, oboseală, letargie, convulsii, comă și depresie respiratorie letală.

În rapoartele neautorizate s-a menționat că simptomele intoxicației cu agenții Noviciok erau practic incurabile, precum și că persoanele care erau expuse la un astfel de tip de agent au rămas invalide. Probabil că aceste rapoarte descriu așa-numita neurotoxicitate întârziată caracterizată prin perturbarea severă a sistemului nervos care se manifestă ca paralizie care apare în decurs de 1-3 săptămâni după intoxicație. Omul de știință Andrey Zheleznyakov a fost probabil una dintre persoanele care au fost expuse la un astfel de agent. La cinci ani de la intoxicație, a murit suferind de ciroză, nevrită trigeminală și epilepsie.

Protocolul general de tratament al intoxicației cu agenții neurotoxici include abordări farmacologice, precum și nefarmacologice. Printre metodele nefarmacologice se numără administrare de oxigen, resuscitarea și decontaminarea. În scopul decontaminării, există mai multe metode diferite, precum și abordări diferite de decontaminare bazate pe standardele naționale. Decontaminarea imediată a pielii poate facilita supraviețuirea victimelor și poate preveni agravarea efectelor dăunătoare asociate cu intoxicația, în timp ce decontaminarea locului ar putea preveni intoxicația personalului medical și/sau a celor din jur. Soluția de decontaminare a pielii utilizată frecvent conține Dekon 139 și o cantitate mică de 2,3-butandion-monoximă. În scopul decontaminării locului, se presupune că agenții neurotoxici ar putea fi neutralizați prin soluții alcaline conținând hidroxid de sodiu sau carbonat de sodiu.

Tratamentul farmacologic al otrăvirii cu agenți neurotoxici implică: administrarea antidotului anticolinergic (de regulă atropină), administrarea unui medicament anticonvulsivant (de regulă diazepam) și administrarea reactivatorilor de acetilcolinesterză (numiți oxime). Se presupune că oximele ar fi puțin eficiente în cazul agenților Noviciok, deoarece intermediarul format între situsul activ al acetilcolinesterazei și agentul neurotoxic ar face mai dificilă inițierea atacului nucleofil de către reactivatori. Din acest motiv, în afară de tratamentul simptomatic, bioscavangerii ar trebui, de asemenea, considerați ca o modalitate alternativă de tratare a intoxicației cu agenții Noviciok, deoarece inactivează neselectiv agenții neurotoxici nelegați din fluxul sanguin.

Te-ar putea intresa și Otrăvuri notorii – de ce nu l-a ucis cianura pe legendarul Rasputin?

Pentru a primi prin e-mail noutăți referitoare la articole similare pe care le voi publica, te poti abona gratuit la newsletter-ul AlicePiperea.ro, prin completarea formularului de mai jos.

Abonează-te GRATUIT și vei primi cele mai noi articole în căsuța de email.

Află mai multe despre mine AICI, AICI și AICI.

Referințe științifice:

S.L. Hoenig, Compendium of Chemical Warfare Agents, Springer-Verlag, New York (2007).

Korabecny, O. Soukup, R. Dolezal, K. Spilovska, E. Nepovimova, M. Andrs, T.D. Nguyen, D. Jun, K. Musilek, M. Kucerova-Chlupacova, K. Kuca From pyridinium-based to centrally active acetylcholinesterase reactivators Mini Rev. Med. Chem., 14 (2014), pp. 215-221.

Kuca, M. Pohanka. Chemical warfare agents. EXS, 100 (2010), pp. 543-558.

R.C. Gupta, Handbook of Toxicology of Chemical Warfare Agents, Academic Press (2015).

Sharma, B. Gupta, N. Singh, J.R. Acharya, K. Musilek, K. Kuca, K.K. Ghosh, Development and structural modifications of cholinesterase reactivators against chemical warfare agents in last decade: a review Mini Rev. Med. Chem., 15 (2015), pp. 58-72.

Worek, T. Wille, M. Koller, H. Thiermann, Toxicology of organophosphorus compounds in view of an increasing terrorist threat. Arch. Toxicol., 90 (2016), pp. 2131-2145.